- concésie
- s. f. (sil. -si-e), art. concésia (sil. -si-a), g.-d. art. concésiei; pl. concésii, art. concésiile (sil. -si-i-)
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
concésie
Look at other dictionaries:
concesie — CONCÉSIE, concesii, s.f. Îngăduinţă, cedare faţă de cineva, renunţare (la ceva) în folosul sau în interesul altuia. – Din fr. concession, lat. concessio. Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX 98 CONCÉSIE s. 1. favoare, hatâr. (Fă mi şi mie… … Dicționar Român
compromis — COMPROMÍS1, compromisuri, s.n. Înţelegere, acord bazat pe cedări reciproce; concesie. ♦ Înţelegere între două sau mai multe persoane sau state de a supune unui arbitru rezolvarea litigiului dintre ele. – Din fr. compromis. Trimis de dante,… … Dicționar Român
apologism — apologísm s. n. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic APOLOGÍSM s.n. Vorbire cu nuanţă ironică, în care oratorul face adversarului o concesie fără valoare. [< apologie + ism]. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN … Dicționar Român
epitropă — EPITRÓPĂ s.f. (Ret.) Concesie. [< fr. épitrope, cf. gr. epitrope]. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN EPITRÓPĂ s. f. concesie (2). (< fr. épitrope, gr. epitrope) Tri … Dicționar Român
hatâr — HATÂR, hatâruri, s.n. (pop. şi fam.) 1. Plăcere, poftă, plac. ♢ expr. Pentru (sau de, în) hatârul (cuiva sau a ceva) = de dragul (cuiva sau a ceva); pentru a face plăcere (cuiva). (înv.) De hatârul (unui lucru) = mulţumită, datorită, graţie (unui … Dicționar Român
bun — BUN, Ă, (I VIII) buni, e, adj., s.m. şi f., (IX) bunuri, s.n., (X) adv. I. adj. Care are calităţi. 1. Care face în mod obişnuit bine altora, care se poartă bine cu alţii; binevoitor. ♢ expr. Bun la inimă = milostiv. Bun, rău = oricum ar fi.… … Dicționar Român
concede — CONCÉDE, concéd, vb. III. tranz. (livr.) A îngădui, a încuviinţa; a ceda un drept, un privilegiu etc. – Din fr. concéder. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CONCÉDE vb. v. accepta, admite, aproba, concesiona, consimţi, încuviinţa,… … Dicționar Român
concesiune — CONCESIÚNE, concesiuni, s.f. Convenţie prin care o persoană (fizică sau juridică) dobândeşte dreptul de a exploata anumite servicii publice sau anumite bunuri ale statului, în schimbul unor beneficii care revin acestuia din urmă. ♦ Bunurile care… … Dicționar Român
concesiv — CONCESÍV, Ă, concesivi, e adj. Care face concesii; îngăduitor. ♢ Propoziţie concesivă = propoziţie subordonată care arată că, deşi există o piedică, acţiunea din propoziţia regentă se realizează sau se poate realiza. Conjuncţie concesivă =… … Dicționar Român
favoare — FAVOÁRE, favoruri, s.f. Avantaj acordat cuiva, cu preferinţă faţă de alţii; dovadă deosebită de bunăvoinţă faţă de cineva; hatâr. ♢ Bilet de favoare = bilet pe baza căruia se poate intra, gratuit sau cu reducere, la un spectacol. ♢ expr. În… … Dicționar Român
